Cum s-a supărat văcarul (adică eu) pe sat (adică Twitter) !!!

Acum vreo două săptămâni m-a trecut o idee cum să promovez următorul concert Mozart ROCKS 2010 pe internet şi prin Twitter. Aveam încă dinainte de concertul de anul trecut situl web propriu (http://www.mozartrocks.ro, acum vreo lună am deschis şi-o pagină pe Facebook şi am început să promovez concertul cum m-am priceput eu mai bine!

Să fac totuşi o precizare, ca să înţeleagă lumea că nu sunt venit totuşi cu pluta pe Dunăre, chiar dacă sunt din Brăila. Prin natura îndeletnicirii mele, am avut tangenţă cu Internetul cam din perioada în care am adus pentru prima dată în Brăila o conexiune la Internet prin satelit, cu antenă de 4 metri diametru, la formidabila viteză de 64 Kbps pe atunci, când preţul Internetului era la Kappa de 10 US$ pe oră şi înainte ca Google să se fi inventat. Adică, lăsând falsa modestie la o parte, am pretenţia că ştiu cu ce se mănâncă web-ul, măcar din pdv tehnologic.

Ce m-am gândit eu, ia să fac un concurs zilnic pe Twitter cu premii invitaţii la concert, până pe 12 aprilie dau 30 de invitaţii pe Twitter, cu scopul EVIDENT ca numărul celor care află de concert să crească, astfel încât să putem atinge obiectivul concertului, adică concert de binefacere în sprijinul Asociaţiei Telefonul Copilului ! Adică să vindem şi bilete, ca să putem zice că sprijinim, nu ?

Având în vedere că scopul era să afle cât mai multă lume, am zis că una dintre condiţii este ca în câteva zile să se strângă un număr de minim 2000 de followeri pe contul @mozartrocksro, absolut la fel ca şi atunci când faci un concurs cu premii la un radio, vrei să ai o audienţă cât mai mare, că de aia plătesti, nu?
Auzind ce trăznaie vreau să fac, o prietenă care ştie cu mult mai multe despre social-web-networking&stuff decât mine, îmi dă verdictul "Nu va merge!". Aiurea, zic eu, matematic e foarte simplu, am deja 190 de followeri, dacă fiecare dă un mesaj şi în medie 10 de oameni de la fiecare se înscrie într-un concurs, pornim în 2 zile concursul.

Am văzut, îi zic eu, trăznăi mult mai mari. Bunăoară, pe Facebook, există un grup de entuziaşti care s-au strâns în jurul unui scop nobil ;-) "I bet Romania can get 1 million fans before any other European Country." şi au peste 27.000 fani. Şi e fain, muncesc, conving cât mai mulţi oameni pe zi ce trece, în strânsa concurenţă cu alte grupuri similare din Ungaria, Polonia, Cehia, etc. Very cool, zic eu, probabil că cine strânge primul un milion de fani, iese din criza economică, nu? Bine, bine ... un efect colateral deloc de neglijat este că Facebook explodează în număr de utilizatori, probabil că toată munca o folosi cuiva, măcar la departamentul de advertising a lui Facebook, nu ? Ce părere aveţi?
Am găsit un alt exemplu, sublim şi el, Pagina de fani ai castravetelui murat, taaaaaare de tot, asta are peste un milion jumate de susţinători ... şi contoru' se învârte.

Degeaba i-am adus eu prietenei mele argumentele de mai sus, ea rămase impasibilă "Nu va merge!" Şi eu de capul meu, am dat drumul la concurs acum vreo 3 zile! Şi vreţi să ştiţi o fază ?
Ei bine ... a avut dreptate, n-a mers !
În 8 ore, de abia dacă se înscriseseră fo 3 la concurs. Am redus repede în reguli pragul de la 2000 followeri la numai 1000. Meserie ... în 2 zile s-au mai îngrămădit vreo 9, din care doi se vedeau că-şi făcură conturile de numai 5 minute! :-)
Ascultător, am redus pragul apoi la 500. Acelaşi entuziasm debordant ... dar şi eu, de-al dracului, n-am mai dat nici un tweet!

Buuuun, aşadar să tragem învăţămintele!

Poate că românu' nu este dispus la acţiuni de tipul "avalanşă pe net" pentru cauze caritabile. Exclus, mi-am zis! Primesc la câteva zile o dată mailuri în care se văd zeci de adrese cu oameni inimoşi care vor să salveze o fată dintr-un spital din Varşovia şi au auzit ei că Yahoo şi Google pun câte un cent de fiecare mail transmis. Şi trimit băieţii ... trimit ...
Poate că românu' twitterist este foarte atent cu micro-post-urile pe care le trimite. Bag şi eu ochiu', să văd şi eu care-i "trendul", ca să vorbesc "corporatist". Iau un twitterist profi (>1000 followeri) şi încerc să învăţ :
ora 9:17 "Afară ploua! lol #dracunaiba trebuie să-mi iau canadiana"
ora 9:21 "la cafea ... şi prăji , :love:"
ora 9:48 "@ogagica oooo, iubi, nu cred ca vine, plz RT"
Casc ochii mari ... ce vine? E clar, tre' să-mi revizuiesc atitudinea faţă de semenii mei, faţă de cei care aşteaptă de la mine lumina înţelepciunii în catrene de max 160 caractere. Ce pretenţii pot să am eu să mă urmărească lumea, dacă am "decât" 7 tweet-uri? Sunt un bou !
Şi acasă îmi voi schimba radical atitudinea! De ce să-i zic soţiei "Maaaamiiiii, îmi faci şi mie o omletă?" (adică prin Direct Message). Nuuuu ... e mult mai cool dacă îmi cumpăr o portavoce, cobor între blocuri şi de acolo urlu să mă audă vreo 800 de followeri din tot cvartalul : "@mami , OMG, de când n-am mai mâncat o #omletă, #dracunaiba".

Hotărât lucru ... sunt pe cale sa devin un boşorog conservatorist care nu ascultă sfaturile tinerei generaţii!
Se prea poate! Dar nici n-am de gând să mă schimb eu ci, poate, să-i schimb pe alţii! Nu de alta, dar dintre cei care mâine ar trebui să-mi plătească pensia, astăzi unii devin fani ai "Paginii castravetelui murat" sau sunt dispuşi să militeze ca să vedem ce ţară ajunge să strângă prima un milion de fani ca să ... ca să câştige ce ?

Aşadar, până la noi evoluţii, 30 de invitaţii, pardon, au mai rămas doar 27, că trei zile s-au pierdut deja, aşteaptă să fie date ca premiu. În jocul desfăşurat după regulile mele ... că eu dau invitaţiile! Nu vi se pare normal? :-)

Ştiu ... pe unii chiar o să-i enervez cu atitudinea asta, că am dat cu bâta-n baltă şi că unii chiar se vor simţi lezaţi ! Asta e, poate că eu gândesc greşit!
Ştiu ... mai par ursuz şi opărit! Dar nu ăsta era oare numele poveştii ?
Cum s-a supărat văcarul (adică eu) pe sat (adică Twitter) !!!